0. Pentru cei care au avut curiozitatea de a urmări impresionanta listă de lucrări publicate [1] a lui Eugeniu Coşeriu (subliniem publicate, întrucât savantul a lăsat în manuscris Arhivei de la Tübingen alte peste 1000 [o mie] de lucrări, în diverse faze de elaborare sau de redactare), devine evident că lingvistul de origine română sa ocupat cam de toate domeniile ce ţin de ştiinţa limbajului. Din acest punct de vedere, aspiraţia lui R. Jakobson (Linguista sum: linguistici nihil a me alienum puto–parafrazându-l pe Terentius) i se potrivea mai bine lui E. Coşeriu:(aproape) nimic din ceea ce ţine de limbaj sau de lingvistică nu ia fost străin. 0.1. Aşa se explică faptul că nici chestiunea terminologiei nu ia scăpat. A tratat-o în mai multe locuri, spaţiul dedicat problemei întinzându-se de la dimensiunea unor note de subsol sau a unor paragrafe (în anumite studii), până la câteva pagini (în Introducción al estudio estructural del léxico [2], în Coseriu 1977: 96-100) sau chiar un articol întreg (Palabras, cosas y términos–1987).

0.2. La rigoare, trebuie spus că E. Coşeriu se referă la terminologie cel puţin din două motive: 1) pentru a înlătura confuziile cu privire la esenţa limbajului şi 2) pentru a delimita obiectul specific al lingvisticii structurale şi, cu precădere, al semanticii structurale (sau al lexematicii, cum o numeşte el).